Saturday, December 24, 2011
Monday, December 19, 2011
Thursday, December 15, 2011
Schita scrisa
Ioana de la arhitectura se aseaza mereu langa mine sau mai degraba eu langa ea. Deseneaza frumos si pentru nimeni, doar pentru ea. Isi roade unghiile incet in timp ce priveste foaia din fata ei si gandeste un mic plan. Apoi priveste in jur, Ioana de la arhitectura cunoaste secretul tuturor si pe cel al desenului, le stie chiar si pe cele mai nestiute. Dar de fapt ea nu stie nimic, stie doar ca iubeste ceea ce face.
Ioana de la arhiectura ia creionul in mana si schiteaza. Acum ea este doar Ioana, si Ioana deseneaza, deseneaza, deseneaza...
Ioana de la arhiectura ia creionul in mana si schiteaza. Acum ea este doar Ioana, si Ioana deseneaza, deseneaza, deseneaza...
Wednesday, October 26, 2011
In cele din urma
A fost toata viata o nelinistita. Fiica a nihilismului, dezgolita de toate franturile de suflet si de toti, a uitat cum sa doreasca mai mult. Asa ca si-a facut cer din trupul si sufletul altora si si-a asezat visele pe pielea lor. Fiecare dintre oamenii din viata ei purta o parte din constelatia ei de vise. Pamantul pe care calca mereu era trupul ei si intotdeauna nu lasa in urma decat o umbra de regrete. Si in timp ce umbra de regrete se marea, constelatia de vise ardea tot mai tare pe cerul trupurilor si al sufletelor. Visele ei au ars puternic, sufletele au plecat, trupurile s-au dezintegrat, si apoi nimic, nu a mai ramas nimic. Odata cu ei, toata constelatia s-a risipit. A fost toata viata o nelinistita. Dar a invatat un lucru: intotdeauna ramane o ultima stea, o ultima sansa, o ultima zvacnire, un ultim vis. Pe cerul constelatiei de vise mai ramasese inca inima lui, vie, calda, arzatoare. Iar cand toate celelalte vise s-au stins, cel din urma a luminat cat toate la un loc. A fost toata viata o nelinistita, indragostita nebuneste, cu infinite constelatii de vise si fara umbre de regrete in cele din urma.
Thursday, October 20, 2011
Wednesday, October 19, 2011
Ultimele minute
A privit-o incontinuu timp de douazeci si patru de minute. Nu si-a luat privirea nici o clipa de pe chipul ei. O privea tolanita pe pat, peste perne, agonizand si murmurand cuvinte amestecate in caldura termostatului. Se concentra pe fiecare bucata din trupul ei si simtea fiecare spasm si scancet al ei. Imaginea ei nu mai era de multe minute frumoasa, era trista, dar in acea tristete, el si-a gasit suflarea si a cautat in ea o ultima urma de viata. Ii urmarea conturul trupului, umerii, gatul, si mai apoi parul rasfirat si picurat de sclipiri momentane. Era asa...trecatoare. Un obiect simplu asezat pe un fundal difuz ce se misca odata cu pamantul. Era asa...concentrata. Atatea trairi intr-un singur trup, ar fi putut fi un alt strat de atmosfera daca nu era asa...concentrata in trupul ei.
Monday, September 26, 2011
Marti, la ora 8
Singurul semn de punctuatie este -
esti un cantec lent si dulce
ma invarti pe cuvintele tale
timpul langa tine
pare insuficient
si frecventa cu care te iubesc
se mareste in fiecare zi
un cantec asa armonios
este ca o unda liniara
si as vrea sa fiu eu
oscilatia transversala
care sa opreasca timpu-n loc
sa te uiti in ochii mei
sa ma inviti la un sarut
cu masa unitatii de lungime
mai mare decat cea a firului
de care atarna testul
la fizica
Monday, September 12, 2011
Tuesday, August 30, 2011
Monday, August 29, 2011
Friday, August 26, 2011
Thursday, August 25, 2011
Mereu
Si daca oamenii care se arunca legati la ochi in iubire sunt considerati nebuni, atunci eu sunt cea mai nebuna dintre ei. Totul din cauza ta. De parca din prima zi in care te-am intalnit am ales culoarea esarfei cu care voi fi legata la ochi, de parca de la primul sarut o purtam deja pe chipul meu, de parca de la primul te iubesc o innodai usor si eu stiam ca tu zambesti pentru ca ma iubesti si tu, chiar daca nu te vedeam cu ochii, ci te vedeam cu inima.
Monday, August 22, 2011
Din viitor
Am o casa draguta cu paturi mari, luminoasa, stau la douazeci de minute de mare, sunt perfect sanatoasa, am o incapere tapetata cu plansele mele, locuiesc cu iubitul meu si seara imi citeste din cartile lui preferate, avem un pui de husky si un pisoi, vase de la ikea si flori peste tot si stiu sa gatesc o cina perfecta.
Si il iubesc, si ma iubeste, si ne iubim.
Si il iubesc, si ma iubeste, si ne iubim.
Saturday, August 20, 2011
Friday, August 12, 2011
Imi amintesc ziua aceea
Priviri gramezi, paturi goale, lumini pierdute pe la geamuri, orasul plin, cafea de joi intr-o cana de ceai si flori murdare. Orasul asta este magic de pierdut printre noul urat si oamenii fugari. Paltonul meu frumos si nou de om parizian s-a sifonat in multimea coplesita de greutatea unui fulg si de raceala unui cer negru; mi-am cautat manusile in buzunare si nu le-am mai gasit, in schimb am dat peste doua bilete de teatru. Asa ca, uite-ma aici, cu privirea atintita catre un panou iluminat, imi straluceste peste parul ud si nins, peste chipul infrigurat. Respir greu caci am alergat pana la piesa de seara, am pielea colorata in nuante de stea care arde si ochi aprinsi de o reclama de vizavi de Odeon. Piesa, scurta si frumoasa, asa cum sunt ele asa, m-a gonit iar pe strazile orasului, acum mai triumfator ca niciodata. Vreau sa fug spre casa, sa-mi beau ceaiul, nu cafeaua de oras, vreau caldura si in cearceafurile mele obosite. Nu stiu cum sa fac sa fug, as vrea, dar raman aici, o alta floare murdara intr-un Bucuresti frumos de vechi. Putem sa radem dar stie el ce face, cerul lui nebun de alb nu-l vedeam de stele, dar stelele-s acum fulgi asa ca il vad si mai, locul nostru aici pare mai viu si mai cald.
Trenuletul de placere
"Poftiti in vagoane! Gata de plecare!
Mecanicul pune trenul in miscare.
-Cand sosim la destinatie?
La cinci fix suntem in statie.
La marele vagon restaurant
Puteti servi un pranz apetisant.
De mergeti la drum lung si ocolit,
Vagonul de dormit e pregatit.
De pe platforma rosie din spate,
Veti admira privelisti minunate."
Wednesday, August 10, 2011
Tuesday, August 2, 2011
Thursday, July 21, 2011
As vrea sa fiu o culoare, sa te desenez pe brat ca sa iti amintesti de mine seara tarziu cand zambesti aiurit si incerci sa indepartezi culoarea. As vrea sa fiu un cearceaf, sa iti acopar pieptul, sa respiri usor la atingerea mea, sa te invalui de noapte, sa iti arat ca diminetile sunt frumoase, cu umbre pe pereti, soare peste fruntile noastre, amestecati si uitati in paturi mici. As vrea sa fiu o dorinta, sa iti indeplinesc cea mai nebuna fantezie. As vrea sa fiu o poezie.
Tuesday, July 19, 2011
Ce am furat eu?
O sa-ti scriu o poveste in dorinte. Si dorintele vor fi ale mele si vor alerga pe buzele tale. Si povestea ta va incepe asa: vreau sa te lasi sa ma saruti. Nu intelegi? Asta este tot ce vrei tu. Vreau sa-ti simt uitarea pierduta pe umarul meu stang si mana ta pe mana mea. Vreau sa te lasi sa imparti cu mine vocile din mintea ta. Sa facem asta, sa stam ca si pictati pe plaja aceea mica, tu pe umarul meu si eu cu sarutari pe chipul tau. Si sa stam asa, sa inchinam ganduri obraznice lumii asteia reci si sa iti vorbesc despre cum am furat eu inima ta dintre valuri.
Sunday, July 17, 2011
17
M-am gandit intotdeauna sa plec din acest loc si sa fiu nemuritoare. Sa fiu nemuritoare intr-o ploaie de soare, vara, pe un pamant unde nu se cutremura nimic altceva decat pielea mea. Si as mai vrea, nemuritoare fiind, sa nu ma mai caute nimeni de-acasa, sa uite numele si chipul meu. O sa-i caut eu dupa o vreme, cand ma voi speria, cum ca dragostea mea pentru ploaia de soare este prea mare, dar ei nu vor mai fi, pentru ca ei sunt muritori. Ma voi intoarce in locul nemuririi iar, unde se ploua in culoare solara si voi vedea aceleasi chipuri calde, chipurile si locul pentru care trupul meu a secat de sange. Imi voi aminti de vechea eu si ma va invalui furtuna. Simt un tremur cand privesc in ochii furtunii, inainte puteam spune ca imi este teama, dar acum cand ma aflu in mijlocul ei realizez ca ma vrajeste si ca ma duce vantul cu el odata in locuri nevazute si nestiute. Realizez ca o iubesc. Imi intind trupul pe pamantul ce nu a incetat niciodata sa imi iubeasca umerii si se preface in valuri mari, ma cuprind in brate si ma fura, imi mangaie gatul si pieptul, sunt a marii. Agonizand cumva, intre nemurire si un inec intr-o mare de iubire, am realizat ca tu esti toate astea pentru mine: ploaia de soare, pamantul, furtuna si marea. Din ziua aceea nu m-am mai intors niciodata la ce am fost inainte sa imi doresc sa fiu nemuritoare. Doar asa iti pot spune ca te iubesc in fiecare zi, mereu.
Friday, July 8, 2011
19:57:50
Iti fac un masaj.
Iti dau inima mea pentru totdeauna.
Iti maresc salariul.
Iti dau din cana mea cu budinca.
A vrea
Stiu ca nu este bine sa iti spun asta, dar te vreau. Vreau pielea ta calda si zambetul tau strengar. Esti naiv si inocent si tu, asta te face si mai frumos. Si camasa aceea a ta care-ti acopera pieptul, iti tine mereu de cald! Si mie de urat acum. Vreau sa-mi spui daca ai un sinonim pentru cum te doresc eu. Pielea ta si porii tai ma inebunesc.
Tuesday, May 31, 2011
Ea a plecat de mult
Cand oamenii apasa un buton, bat la o usa, deschid o fereastra, resping un apel, trimit un mesaj, insemneaza o foaie sau urca trepte, ei fac niste alegeri. Acestea pot fi viitorul sau sfarsitul.
Friday, May 27, 2011
1.
Sa fii acolo, sa imi amintesti ca stelele inca sunt pe cer chiar daca eu nu le vad de el. Poate este prea mare si am vrut mereu sa-l vad pe tot deodata. Asa ca tu m-ai invatat ca nu se poate cuprinde tot cu o privire si ca o particica din el este la fel de buna ca intregul cer, ca imi ajunge pentru multe nopti.
Friday, May 6, 2011
Asta este tot.
"Spun doar cã aceastã poveste, ca orice poveste, trebuie sã se joace.
Asta este tot.
Asta este tot.
Si nici tu, sau eu, sau oricine altcineva ne poate spune unde se va termina.
Asta este tot.
Noapte buna."
Noapte buna."
Sunday, May 1, 2011
Wednesday, April 6, 2011
Nepotrivit de potrivit
Ai avut ghinionul sa fii la locul nepotrivit si la timpul nepotrivit la locul potrivit si timpul potrivit pentru mine, sa ma salvezi, dar sa te pierzi pe tine. Acum ma invinuiesti? N-ai fost niciodata un foc atat de mare pentru nimeni, asa cum ai fost cu mine. Si daca ghinionul tau am fost eu, uita-ma, fugi repede si stinge-te! Nu ti-a placut sa arzi? A fost dureros, dar nu a meritat nici macar o scurta clipa? Stinge-te, inteleg, dar stii ca de fiecare data cand o sa te aprinzi iar o sa se intample doar pentru ca eu sunt prin preajma, nu?
Wednesday, March 30, 2011
Tuesday, March 22, 2011
La revedere
Cand aproape atingi o noua fericire, parca vechile fericiri devin dureroase. Deodata si fara rost, dupa mult timp. Parca te invinovatesc ca pe ele nu le-ai putut pastra si acum schimbi pagina. Daca as putea sa le spun ceva, le-as spune ca vreau sa merg mai departe, dar ca asta nu inseamna ca uit sau ca nu ma mai intorc niciodata. Doar ies putin la aer si ma intorc, ma intorc, ma intorc.
Thursday, March 17, 2011
86
People get sick everyday. And that’s ok. But it drives you mad to see that the world moves on without you.
Thursday, March 3, 2011
How can we still hold on to someone when we know that there is something better for them? We love them, it’s true, so we remain by their side every morning and night, we never let them go or deceive them, we try hard to keep their love. But if we love them enough, why don’t we let go? It’s hard to understand how we can not be the best that has ever happened in their life when we feel like we are. Things shouldn’t go that way, we shouldn’t say goodbye just because we are not the ones. But things are this way, and there is nothing left to do but not hold on, be happy for them, even if it breaks our heart, be there for them, even if they do not need us, and finally let go as in forgetting one way or another. In the meantime, breathe and understand, never turn back because there is nothing left. So, here we are, here we are at the beginning of the rest of our lives. Again.
Saturday, February 26, 2011
Brun
Tu si eu am fost lasati in desert. Culoarea nisipului se asorta cu pielea ta si nu cu a mea. Erai cald si era cald, foc la talpi si foc pe cer, nu stiu ce era mai rau. Asa a fost cand m-am indragostit de tine, ca in desert. Si ti-am spus sa nu ma lasi sa cad in nisip, ma amestec in el si ma pierd in valtori de praf, am pielea umeda, ma murdaresc atat de usor. Dar tu vii si imi tii capul la pieptul tau, imi acoperi ochii de razele puternice si parul de furtunile de nisip in timp ce soarele ne face ceas si vedem ca se face tarziu. S-a intunecat, e liniste si nimic in jurul nostru. Nu a mai ramas nimic din mine, m-am imprastiat si eu in desert si te intreb, ma intinzi sa dorm pe pamant moale si sub cer liber in noaptea asta? Nu ma lua in brate la culcare, ma manjesc cu pielea ta si imi murdaresc bratele, gatul, obrajii, toate albe.
Monday, February 21, 2011
A avea, a atat de aproape avea
Mai exista in tine inimi peste care nu au dormit alte inimi? Ai lasat straine oarecare peste inimile tale si ma intreb daca a mai ramas ceva sau daca a doua zi dimineata ele au plecat cu tot cu bucati din tine la drum. Daca mai exista ceva in tine, vreau sa te rog sa imi pastrezi un loc, va veni o noapte in care voi avea nevoie, mai mult ca niciodata, de una dintre inimile tale. Si daca nu mai ai nimic pentru mine, nici un loc sa imi oferi, ma multumesc si cu un umar sau un piept. Dar daca nici astea nu mai sunt alte tale si au plecat altele cu ele, poate mergem amandoi intr-o dimineata sa iti luam unele noi, noi-noute, inimi ca noi. Si daca nu gasim, uite, iti dau o parte din mine, ti-o daruiesc pentru tine si pentru nimeni altcineva. Vezi, sa nu adoarma nici o alta inima peste ce ar fi putut fi al meu candva!
Wednesday, February 16, 2011
11
I will not judge you for not being perfect. I will not, I promise. I will not care what shoes you wear, how is your heart shaped like, what jeans you wear, where you go home to, who you have kissed, who’s heart you have broke, what your biggest mistakes are. I will love you for you, and only you. But most of all, I believe that I will love you not because of what you are, but because of what I am and how I feel when I am with you. You make me beautiful, you save me somehow, you do. So let me love you, won’t you?
Saturday, February 12, 2011
Un somn rece
La noapte nu dorm pe patul meu, sunt prea multe flori triste si infrigurate intinse peste el. Soarele a dormit astazi dupa-amiaza in el si l-a sifonit putin, arzand in vapaie. Am deschis fereastra ca sa fuga luminatul pe partea cealalta a lumii si deja batea luna apropouri, sa o primesc la noapte, sa se pisiceasca sub flori micute de cearceaf. I-am inchis fereastra in nas si am fugit pe saltele si m-am ascuns sub plapuma incalzita. Patru ore mai tarziu mi s-a facut frig chiar si invelita si mi-a parut rau ca n-am primit-o si pe frumoasa luna langa mine. Am zis ca la noapte nu dorm in patul meu, bine? E inghet fara ea! Dar nu strica sa incerci a doua oara, am deschis iar fereastra. Am trasat linii cu degetul pe cer ca intr-un joc cu gauri negre si capcane ca sa gasesc luna. Si ea era acolo, intr-un colt mic si indepartat, intoarsa pe dreapta si cu spatele la mine. I-am strigat sa ma priveasca putin, sa se intoarca pe stanga si sa bata lumina peste mine ca imi tremura corpul. Si s-a intors spre mine, dar tot frig imi era. Acum, catre miezul noptii te intreb pe tine, stiai ca luna nu este un munte de foc? Am realizat de ce imi este racoare; frumusica asa ea, luna e mai buna pe post de lampa de noapte, nu de doua brate calde, ca nu e calda.
Friday, February 11, 2011
Thursday, February 10, 2011
Sunday, February 6, 2011
Friday, February 4, 2011
Raspuns
Nu cred ca ma asculti, cel putin nu cu adevarat. Obisnuiai sa faci asta, sa crezi in ce zic. Acum cauti raspuns in altceva, altcineva, altundeva. Imi pare rau daca gresesc, dar nu cred ca eu sunt cea care a schimbat ceva. Te iubesc inca pentru ceea ce esti, nu voi inceta vreodata, dar iti spun sa uiti de ce iti spune lumea asta rea sa faci si sa nu faci. Imi placea cum obisnuiai sa iti asculti inima de fiecare data, acum pari sa te impiedici in orice cuvant spus sau nespus.
Asculta, ai rabdare, va fi bine.
7:40
Ma intreb daca, ma intreb daca am ajuns la locul de unde o pot lua de la capat. Aici este? Locul cu mic dejunuri in gara si cafele impartite? Incep sa cred ca da, am ajuns la un nou inceput. Am umblat azi prin frig si am avut indeajuns timp sa ma gandesc la cum imi pot porni viata din loc. M-am oprit de multe ori la semafoare luminoase, m-am ghidat dupa faruri de masini si dupa voci de oameni. Mi-am amintit de sarutarile de noapte buna, de luminile de la Institutul Francez, de serile de toamna, de mirosul pielii maslinii, de zilele fericite de luni, mi-am amintit cum noi nu aveam nevoie de un nou inceput ca sa ne trezim a doua zi fericiti si sa o luam de la capat cu zambetul pe buze. Dupa atatea imagini si imagini, mirosuri, senzatii si sperante retraite am realizat ca inceputurile noi se invechesc si ele, dar ca sunt mai bune cu biscuiti, vanilie si cafea.
Inceput
Azi am gasit la picioarele mele o figurina alba din hartie. Am luat-o intre maini si am observat cat de fragila era, hartia se rupea la colturi si flutura. Avea ceva magic in ea, am scuturat-o usor si s-a desprins in fluturi, fluturi albi. Era o figurina cu cinsprezece fete, figurina cu dorinte, fiecare fluture era cate un vis de-al meu. Acum sunt rataciti in vazduh rece, dar ei raman tot aici, pe undeva aproape de inima mea. In seara asta imi pun prima dorinta, un fluture va arde pe cer. Esti pregatit?
Mai am paisprezece.
Wednesday, January 12, 2011
Azi dormim la mine
Azi dormim la mine. O sa stam la bucatarie la miezul noptii si o sa radem in intuneric, bine? Facem un ceai cald si apoi mergem in pat. O sa ne intindem peste cearceafuri si vise. O sa iti spun ca nu am loc de tine si apoi o sa te bat cu o perna. Dar o sa te iert ca esti mic! O sa te pun sa canti in soapta. Canti bine? Sa canti incet. Apoi o sa primesti o stea mica, fosforescenta. O vom pune sub patura si... Ne speriem brusc. A venit pisoiul peste noi. Si pentru ca este un pisoi mic il lasam sa doarma la picioarele noastre. Ne-a deranjat si nu ne convine! Stiu, lasa, il batem si pe el cu o perna de dimineata. Pisoiul a adormit, il aud cum respira usor. Dar tu vei fi deja speriat, imi spui ca nu poti sa adormi. Promit ca voi avea grija sa ai vise frumoase si o sa te sarut pe obraz. Putem visa, putem visa cu ochii deschisi, ce vrem noi. Ce ne opreste? Nimic. Ne mai uitam la steaua mica ascunsa sub patura, uite, straluceste. Stii povesti cu stele? Eu stiu multe. Bine, eu aduc povestile. Tu adu sarutarile si atunci suntem chit.
Zambesti frumos cand visezi.
Sunday, January 9, 2011
Fata fara scuze
Dragul meu poet, trebuie sa iti spun si nu pot. Ma gandesc ca nu vei intelege si ca o sa te ranesc, dar trebuie zis ce e de zis. Nu imi plac poeziile, si nu ca nu imi plac ale tale, dar nu imi plac in general, chiar deloc. M-ai pacalit cu prima ta poezie de Universitate si cand treceam pe acolo mereu o luam pe acelasi drum de artist, calcam in rime si ii priveam uimita pe oameni de parca purtau epitete pe cap. Doar ca acum si cu Craciunul asta, mi-a cam trecut nebunia. Visez mai putin in vorbele tale de poezie si traiesc mai mult in povestile mele si cantecele lui. Ti-am spus? Am fugit cu un pianist. Te sarut, imi va fi dor de tine.
Friday, January 7, 2011
Subscribe to:
Posts (Atom)