Totul a inceput cu un singur vers.

Uite unde am ajuns.

A avea, a atat de aproape avea

Mai exista in tine inimi peste care nu au dormit alte inimi? Ai lasat straine oarecare peste inimile tale si ma intreb daca a mai ramas ceva sau daca a doua zi dimineata ele au plecat cu tot cu bucati din tine la drum. Daca mai exista ceva in tine, vreau sa te rog sa imi pastrezi un loc, va veni o noapte in care voi avea nevoie, mai mult ca niciodata, de una dintre inimile tale. Si daca nu mai ai nimic pentru mine, nici un loc sa imi oferi, ma multumesc si cu un umar sau un piept. Dar daca nici astea nu mai sunt alte tale si au plecat altele cu ele, poate mergem amandoi intr-o dimineata sa iti luam unele noi, noi-noute, inimi ca noi. Si daca nu gasim, uite, iti dau o parte din mine, ti-o daruiesc pentru tine si pentru nimeni altcineva. Vezi, sa nu adoarma nici o alta inima peste ce ar fi putut fi al meu candva!

11

 

I will not judge you for not being perfect. I will not, I promise. I will not care what shoes you wear, how is your heart shaped like, what jeans you wear, where you go home to, who you have kissed, who’s heart you have broke, what your biggest mistakes are. I will love you for you, and only you. But most of all, I believe that I will love you not because of what you are, but because of what I am and how I feel when I am with you. You make me beautiful, you save me somehow, you do. So let me love you, won’t you?

Un somn rece

La noapte nu dorm pe patul meu, sunt prea multe flori triste si infrigurate intinse peste el. Soarele a dormit astazi dupa-amiaza in el si l-a sifonit putin, arzand in vapaie. Am deschis fereastra ca sa fuga luminatul pe partea cealalta a lumii si deja batea luna apropouri, sa o primesc la noapte, sa se pisiceasca sub flori micute de cearceaf. I-am inchis fereastra in nas si am fugit pe saltele si m-am ascuns sub plapuma incalzita. Patru ore mai tarziu mi s-a facut frig chiar si invelita si mi-a parut rau ca n-am primit-o si pe frumoasa luna langa mine. Am zis ca la noapte nu dorm in patul meu, bine? E inghet fara ea! Dar nu strica sa incerci a doua oara, am deschis iar fereastra. Am trasat linii cu degetul pe cer ca intr-un joc cu gauri negre si capcane ca sa gasesc luna. Si ea era acolo, intr-un colt mic si indepartat, intoarsa pe dreapta si cu spatele la mine. I-am strigat sa ma priveasca putin, sa se intoarca pe stanga si sa bata lumina peste mine ca imi tremura corpul. Si s-a intors spre mine, dar tot frig imi era. Acum, catre miezul noptii te intreb pe tine, stiai ca luna nu este un munte de foc? Am realizat de ce imi este racoare; frumusica asa ea, luna e mai buna pe post de lampa de noapte, nu de doua brate calde, ca nu e calda.

Se sfarseste?

Iarna, sa nu uiti de noi.
Pe curand.