In liniste

Ai o clipa sa iti lasi sufletul sa il completeze pe al meu? Adica stii si tu ca atunci cand ele se intalnesc corpurile noastre n-au scapare. Si nu stiu ce se ascunde intre sufletele noastre, dar simt cum ma agata de tine si de inima ta. Cu fiecare seara care trece, sufletul meu tanjeste dupa al tau; eu ii zic sa taca si el nu ma asculta, imi povesteste de locurile pe care le viziteaza cand il intalneste pe al tau. Ii zic sa doarma, sa nu viseze, stiu eu ca mai devreme sau mai tarziu o sa se intoarca la mine plangand, iar eu, un simplu corp, cum sa il ajut sa isi inlature durerea? Sufletul nu asculta, se lasa pe palma ta si iti asculta vocea. Este atat de liniste in suflet incat incep sa-mi aud bataile inimii. Ma foiesc, ma indepartez, cum sa le auzi? Ar insemna ca iti las chiar si inima tie, si nu pot face asta, nu? Cum plec asa si imi intorc spatele, aud o bataie. Este inima ta. Sufletul imi sopteste in vene, pe buze, pe sira spinarii, ma trimite inapoi la tine. “Noi, suflete mici, legam o inima de alta si sangele curge acum printr-una singura.”

text vechi

Am crescut intr-un spirit frumos, am un suflet stralucitor, cu flori si lumini de licurici si cuvinte magice increstate in piele.  Rad pentru fiecare clipa si rad cu fiecare secunda, dansez pe aceleasi melodii si te tin de mana in timp ce zambesc si iti luminez inima. Si te iubesc pentru ca m-ai crescut asa. Palatul asta de cristal a fost intotdeauna casa mea. Dar nu a fost unul oarecare in care fetele mici si tinere stau inchise, eu am iesit si mi-am incalzit pielea la soare si am simtit mirosul de flori si am vizitat si alte castele de cristal si alte inimi si am vazut si alte stele decat pe cele pe care mi le aratai tu doar cu o aruncare de cuvant. Si am dansat pe talpile goale si reci, am iubit pe o inima plina ce se insira in fata mea ca o ata de paianjen frumos. Si m-am ascuns sub cearceafuri albe si am fugit cand ti-am stricat inima. Si m-ai iertat la fel de repede, mi-ai spus sa nu fug, sunt in siguranta cu tine si ca ma intelegi, teama imi vroia doar raul. Si iti multumesc pentru clatitele din diminetile de duminica si pentru ca m-ai invat sa desenez zambete pe zmee si sa le inalt in vazduh.  Si m-ai invatat sa cladesc castele imense de nisip si sa le daram intr-un suflet, dar mi-ai spus sa le salvez steagul caci el este inima lor si sa-l protejez in buzunarele mele calde, sa il ascund intr-un cufar fermecat.  Si am invatat sa prindem vise din zbor, sa le capturam si sa le dam drumul doar cand am crescut indeajuns sa stiu ca visele mele nu mai poarta aripi ci au propriile lor inimi aici pe pamant.

Te iubesc pentru ca am invatat de doua ori sa pasesc alaturi de tine, si pentru ca desi stii ca sunt rea tu inca crezi in lumina mea.

Te iubesc, te iubesc pentru ca tehnic vorbind, eu am fost tu si tu ai fost eu.

Te iubesc pentru ca tehnic vorbind eu am crescut pe cantecele tale de chitara.

" I'm standing at the edge of forever, at the start of whatever.

I'm shouting love at the world. "

sambata, zi de desene animate si cereale si zambete.

Cu dragoste in inima si cu norii dedesupt

 -What happened?
- He died here, right here, on this floor. I remember him, he layed down and then it stopped; his heart stopped beating, just like that. And I stood there, and I pointed to that particular place as my fingers where all cold and shaky, I watched it. The light just left his eyes and there was nothing.

-People die.

-I know, after all this time, I know. It's just one thing that I’ve realized, and I haven’t realized it until now, standing here and remembering.

- What do you realize?

- How the light just fade away...

- The light?

- And so I realize how love dies in our, in my, in your soul, just like that. It fades away. And it never turns back to the heart.

- Maybe the heart..

- And I know, I know I remember one thing about him. As I was steady, trembling, crying and all cold I saw something. I saw and  I knew that love was there.

- Love, where?

- Don’t you understand? Love, the love, did not fade away from his heart. He died this way, on this cold floor, with no light in his eyes and no words on his lips, but with love on his heart.

- I don’t understand what are you trying….

- If I were to die, I would die like this, with love in my heart.

O poveste, o poveste mica.

"She was illusive. She was today. She was tomorrow. She was the faintest scent of a cactus flower, the flitting shadow of an elf owl. We did not know what to make of her. In our minds we tried to pin her to a corkboard like a butterfly, but the pin merely went through and away she flew."

Tu porti semnul minciunii pe incheietura ta stanga si asta nu este semn bun. Am observat pata de minciuna din clipa in care ti-ai intins mana incet catre chipul meu translucid si mi-a sclipit in fata ochilor. Am increment deodata si putin intrigata si in acelasi putin fascinata am atins cu varful degetului pata aceea care-ti brazda incheietura. Ai tresarit si m-ai privit infricosat in ochi de parca iti dezgolisem intocmai cel mai intunecat secret al tau: minciuna. Sclipirea din coltul privirii tale a luat foc si m-a ars in timp ce-mi atintisem privirea catre ea. Mi-am retras mana de pe incheietura ta ce incepuse parca sa se incalzeasca, probabil sangele iti clocotea in vene. Dar ai tu sange in tine sau sunt doar alte nimicuri si alte minciuni?

luni, o zi de 22

O scriitoare care citeste

Imi place sa scriu, cu asta ma ocup, dar mai mult imi place sa citesc. Si poate daca as fi o scriitoare adevarata nu as recunoaste asta, sau as zice ca a citi si a scrie sunt doua acte ce se completeaza sau ce se anuleaza reciproc. Dar am spus-o: imi place mai mult sa citesc. Nu este atat de ciudat? Imi plac lumile construite de mintile incolacite si imbelsugate ale altor oameni si nu o lume zidita de propria-mi minte. Nu as avea un motiv bine intemeiat, dar ma gandesc ca imi este mai usor asa, sa cunosc lumile altora. Ce se ascunde in mintile lor intunecate numai ei stiu, dar cand citesc descopar o mica parte a ceea ce pare a se ascunde inlauntru. Uneori nu inteleg, alteori tremur de emotie, alteori visez in liniste, dar aceste lumi noi si mici ma ajuta sa descopar si sa zidesc  pas cu pas o lume a mea. Si o descopar cand scriu, dar am realizat ca imi este mai usor sa eliberez fantezia prin povestile altora. Traiesc prin lumile lor, respir cuvintele lor insirate pe pagini si imi hranesc sufletul cu freamatul spiritului cartii lor. Daca as fi o scriitoare adevarata, acum as sta la biroul meu din lemn masiv, si in timp ce as asculta muzica lui Richter as compune cu note muzicale cuvinte magice care sa iti inlature nelinistea si sa iti potoleasca setea de agitatie citadina. Dar nu stau si scriu la biroul meu din lemn masiv, poate nu este inca momentul, poate ca povestea mea inca nu s-a incheiat, iar tot ce imi ramane de facut este sa astept clipa finala, cuvintele de incheiere, ramas bunul, ceva. Sunt o scriitoare care citeste, o scriitoare ce are nevoie de un dram de sclipire si de noroc, norocul ca acel ceva mult asteptat sa ma gaseasca si sa-mi elibereze suflul creator. Pana atunci asadar, traiesc putin cate putin din suflul altor scriitori si invat si invat si citesc si ascult. Si poate intr-o buna zi, un alt scriitor care citeste va asculta si el cantecul din povestea mea si va intelege si isi va gasi si el un cantec pentru povestea sa.

Max Richter - Autum Music

 

Este vreme de scris; sa scrieti cat veti putea si cum veti putea.

- I. H. Radulescu -

Cand a ajuns la tine lumina ei, poate steaua aceea nu mai este.

 

1961

Si acum ca ai plecat, eu am chef de dragoste.

 1. Bisectoarea este graalul geometriei.

2. Geometria este generoasa, are poezie.

3. Nu pot atinge steaua Mercur.

M-am saturat de stele

M-am saturat de stele! Am crezut ca le pot cuprinde intre palme, dar ard prea tare si-mi ustura pielea, imi sfasie carnea si-mi fisura oasele. Imi prefac mainile in praf de oase si sange greu si piele moarta. Durerea porneste de la varfurile degetelor, arsurile mi se preling pe corp, picaturi de sange imi pateaza pielea alba, focul stelelor se mistuie in ochii mei si imi ineaca irisul printre pete de cenusa. Razele lor strapung in pieptul meu si lasa in urma lor dare si cicatrici ca niste harti cu o singura destinatie: o inima sfarteca.

M-am saturat de stele.

Te rog

Vreau

Dragul meu, vreau sa fur cu nesimtire ceva mic din sufletul tau. Sa patrund chiar si-n cele mai mici coltisoare ale tale. Sa fiu o hoata si o iscoditoare, sa-ti patez hainele cu mirosul meu, sa simti pe limba gustul meu si sa vrei mai mult si mai mult si mai mult. Si cand o sa tanjesti o sa te imping asa, sa cazi si tu, sa-ti lovesti corpul si sa-l umpli de vanatai. Iti spun eu, o sa doara. O sa ramai o vreme  zdrobit si la pamant, rupt in franturi ratacite. O sa te simti invins si o sa cauti fericire, dar o sa primesti in schimb farame de speranta. O sa-ti intind cu nesimtire un pumn plin de speranta si o sa-l imprasti in vazduh in timp ce tu privesti si plangi cu durere dupa tot ce-a fost. Chinul si noptile nedormite nu o sa-ti dea pace o vreme, o sa visezi in negru, zgomote, ezitari, cuvinte grele, inecare si trecut.

Dar cand toate acestea se vor sfarsi si vei putea dormi in linistea noptii o sa te ridic si o sa-ti ingrijesc vanataile si ele o sa treaca. O sa treaca pe nesimtite, dragul meu.

Dragul meu, m-am jucat cu nesimtire cu dragostea ta, iarta-ma.

Inima, asa cum esti

Ce simt acum nu imi alina sufletul, golul din piept este prea mare ca sa il acopar cu doua maini. Stiu ca nu ar trebui sa rascolesc trecutul, dar imi este dor de noi. Imi este dor de vechea eu, de curajul care imi fierbea in trup si de zambetul care nu-mi parasea nici pentru o clipita buzele. Recunosc, dupa tot acest timp am realizat ca acum esti doar o bucata de trecut, dar nu pot sa te las asa. Am nevoie de tine si tu nu asculti. Stii si tu ca de cand au inceput ploile vremea noastra a trecut. Nu-mi vine sa cred ca te-am pierdut. Am lasat rafale de vant si picaturi din nori sa mi te fure. Tu ma cunosti cel mai bine, nu este loc de orgoliu in mine, niciodata nu a fost. Poate ca nu fac bine, dar te chem, vino. Nu stiu daca obrajii mei mai rezista sub framantarea catorva lacrimi sau daca se vor prabusi in timp ce ele se scurg lent si lasa rani adanci. Dar tu mi-ai spus candva demult ca uneori trebuie sa risti. Asa ca uite, te primesc cu bratele deschise din nou in suflet. Te rog, intunericul vine si nu pot infrunta frigul de una singura. Am nevoie de caldura ta.

Imi este dor de tine, inima. Chiar imi este.
Te vreau inapoi asa cum esti, bucata de trecut.

 Avem vise si indeajuns timp.

Avem?

" I always exchange a few really long conversations with new people I meet, but after a while, we never talk again and I always feel awkward saying hello whenever this happens because the pause has been too long."


Love Bird.

 

A crescut in Bucuresti si a crescut bine. A crescut in orasul cu flori si mari posibilitati, in orasul cu povesti, cafele si oameni mari. A crescut indeajuns ca mai tarziu sa afle ca orasul sau este un oras mic si ca oamenii din el sunt si ei la fel de mici, pe masura lui. Si si-a zis intr-o buna dimineata ca “ei, asta nu-i un lucru corect!”, orasele mici ar trebui sa fie orase mari si nicidecum altfel. Asa ca inca din anii cu ciocolati mici, cereale in boluri colorate si bomboane cu gust de capsuni, orasul sau mic a devenit peste noapte un oras mare. Si i-a construit blocuri mari cu zambete ascunse pe la ferestre, i-a consolidat ziduri cu bucatele de hartie si cu lipici, i-a desenat un soare stralucitor pe cer si i-a daruit suflete, sa-l iubeasca dimineata, sa-l gadile pe la pranz si sa-l adorma in noptile intunecate.

Bucuresti, te vreau inapoi.