Am crescut intr-un spirit frumos, am un suflet stralucitor, cu flori si lumini de licurici si cuvinte magice increstate in piele.  Rad pentru fiecare clipa si rad cu fiecare secunda, dansez pe aceleasi melodii si te tin de mana in timp ce zambesc si iti luminez inima. Si te iubesc pentru ca m-ai crescut asa. Palatul asta de cristal a fost intotdeauna casa mea. Dar nu a fost unul oarecare in care fetele mici si tinere stau inchise, eu am iesit si mi-am incalzit pielea la soare si am simtit mirosul de flori si am vizitat si alte castele de cristal si alte inimi si am vazut si alte stele decat pe cele pe care mi le aratai tu doar cu o aruncare de cuvant. Si am dansat pe talpile goale si reci, am iubit pe o inima plina ce se insira in fata mea ca o ata de paianjen frumos. Si m-am ascuns sub cearceafuri albe si am fugit cand ti-am stricat inima. Si m-ai iertat la fel de repede, mi-ai spus sa nu fug, sunt in siguranta cu tine si ca ma intelegi, teama imi vroia doar raul. Si iti multumesc pentru clatitele din diminetile de duminica si pentru ca m-ai invat sa desenez zambete pe zmee si sa le inalt in vazduh.  Si m-ai invatat sa cladesc castele imense de nisip si sa le daram intr-un suflet, dar mi-ai spus sa le salvez steagul caci el este inima lor si sa-l protejez in buzunarele mele calde, sa il ascund intr-un cufar fermecat.  Si am invatat sa prindem vise din zbor, sa le capturam si sa le dam drumul doar cand am crescut indeajuns sa stiu ca visele mele nu mai poarta aripi ci au propriile lor inimi aici pe pamant.

Te iubesc pentru ca am invatat de doua ori sa pasesc alaturi de tine, si pentru ca desi stii ca sunt rea tu inca crezi in lumina mea.

Te iubesc, te iubesc pentru ca tehnic vorbind, eu am fost tu si tu ai fost eu.

Te iubesc pentru ca tehnic vorbind eu am crescut pe cantecele tale de chitara.