Inima mea este.

Trebuie sa recunosc, a trecut mult timp de cand am tinut o pensula adevarata in mana.

Si se simte grozav.

“Sometimes all I really want to do is sit beside you. I want to watch cheesy and crappy movies with you, and we will laugh at them together. I want to plan things with you, things we’ll never do, but for some reason just planing them with you is fine with me. I want to talk to you about everything and anything. I want to goof around with you and make jokes that aren’t funny but we’ll laugh nonetheless.”

 Sometimes all I really want to do is sit beside you.

Schimb de carti

Ti-am spus sa facem schimb de carti, ce, nu ti-am spus asa?

Dar tu n-ai inteles ce ti-am zis si-ai vrut sa-mi schimbi povestea pe o carte de joc. Eu stiam ce fac si vroiam sa-ti dau la schimb o carte cu foi scrijelite in cuvinte ce numara mai mult de patru litere si mai mult de doua arome. Vezi tu, aici se desparte pagina noastra in doua: tie iti plac jocurile, iar mie cuvintele. Si nu ma intelege gresit, imi place sa ma joc cu tine in cuvinte, dar uneori am nevoie de mai mult din tine, vreau litere in culoare si pagini patate cu mirosul pielii tale, vreau reteta nebuniei, vreau sa imi placa la nebunie ce aud, vreau sa insemne ceva, vreau, pentru mine si pentru tine.  

Ti-am spus sa facem schimb de carti.

Acum ca ma gandesc mai bine, hai sa nu mai facem nici un schimb de carti. Sa ne pastram asa. Eu te voi citi pe tine si tu pe mine, asa, ca pe niste carti. Dar iti spun, eu nu sunt o carte cu doar doua coperti si un numar de pagini; nu se stie cand povestea mea va fi sfarsita.

Maybe we can make a deal, maybe we can get somewhere.

Metoda b

M-am jucat in nisip si numere complexe, in siruri de sperante si ranguri de posibilitati. Am vrut ca toate sa mearga conform planului, dar ceva a impiedicat aceasta incercare a mea. Asa ca am vrut sa aflu printr-un joc mic al inductiei cum se termina planul meu. Si mi-a fost imposibil sa demonstrez ceva, caci am ramas blocata in franturi de plan. Dar poate impotmolirea asta ma conduce undeva! Poate presupunerea mea nu va fi nici falsa, nici adevarata. “Aici sunt probleme!” ar spune cineva. Sirul meu de sperante de la un rang incolo de posibilitati nu este bine definit.  Si il privesc si incerc sa inteleg ce vrea sa zica. Stiu, orice rang de posibilitate as alege, exista o speranta x mai mare decat acel rang de posibilitate astfel incat, astfel incat nimic... N-am ajuns niciunde, nu am descoperit nimic – timp mult, timp mult pierdut. Acum este timpul sa incercam si alta metoda: metoda b.

Renastem prin limite

As fi vrut sa fac acele “multe lucruri” mai devreme. Acum, chiar nu imi pasa de limite sau de pielea mea impartita pe straturi. As fi vrut sa ii iubesc asa cum meritau pe oamenii din viata mea. Imi pare rau, poate nu am dat ce este mai bun din mine, am incercat si am esuat. Viata mea, in acest moment, se imparte in doua segmente frumoase, in ce a fost si ce este. Nu zic ce va fi pentru ca nici eu nu stiu care este urmatorul meu pas. Imi numesc viata o dreapta frumoasa pentru ca, pentru ca, ei bine, nu stiu, dar sa presupunem ca asa va si fi. O linie continua, sa ma conduca spre infinit, sa tindem la el, sa crestem, sa depasim cuvinte si cifre, sa le amplificam cu sarutari si lacrimi, sa le amestecam in emotii si ganduri ascunde, sa le spunem: nedeterminari.