As fi vrut sa fac acele “multe lucruri” mai devreme. Acum, chiar nu imi pasa de limite sau de pielea mea impartita pe straturi. As fi vrut sa ii iubesc asa cum meritau pe oamenii din viata mea. Imi pare rau, poate nu am dat ce este mai bun din mine, am incercat si am esuat. Viata mea, in acest moment, se imparte in doua segmente frumoase, in ce a fost si ce este. Nu zic ce va fi pentru ca nici eu nu stiu care este urmatorul meu pas. Imi numesc viata o dreapta frumoasa pentru ca, pentru ca, ei bine, nu stiu, dar sa presupunem ca asa va si fi. O linie continua, sa ma conduca spre infinit, sa tindem la el, sa crestem, sa depasim cuvinte si cifre, sa le amplificam cu sarutari si lacrimi, sa le amestecam in emotii si ganduri ascunde, sa le spunem: nedeterminari.
No comments:
Post a Comment