Eu nu sunt

Eu nu sunt nici picatura de ploaie

Nici ultima raza de soare

Nici prima frunza cazuta

Nici aroma ceaiului fierbinte

Nici soarele zilelor de vara

Nici cartea ta preferata

Nici amintirea ta de mic copil

Nici primul zambet

Nici adierea diminetii

Nici rafturile prafuite

Nici scrisoarea de ramas bun

Nici floarea mica si alba

Nici cercul tau

Nici iesirea din metrou

Nici gustul berii amare

Nici zgomotul asurzitor

Nici steaua ta norocoasa

Nici frisca spumoasa

Nici fumul de tigara

Nici restul de cafea neagra

Nici cerul fara stele

Nici primul fulg de nea

Nici luminitele de craciun

Nici lumanarile parfumate

Nici ceainicele ciobite

Nici cestile de cafea

Nici dimineata racoroasa

Nici trupul dezgolit

Nici dimineata de dupa dragoste

Nici laleaua rosie

Nici semnul de carte

Nici usa din dos a casei

Nici foaia unui scriitor

Nici pensula artistului

Nici plimbarile lungi in noapte

Nici telefoanele tarzii

Nici cerealele cu ciocolata

Nici desenele din zori

Nici haina ta moale

Nici plaja pustie

Nici baia fierbinte

Nici gustul capsunilor

Nici mirosul foitelor de cirese

Nici atingerea buzelor timide

Nici mainile calde

Nici imbratisarea de revedere

Nici amintirea zilelor de vara

Nici omleta de dimineata

Nici romantica incurabila

Nici pielea ta pe care o doresc

Nici artistul inconfundabil

Nici impiedicata perfecta

Nici cea mai rea

Nici ochii tai in cinci culori

Nici fluturele calator

Nici lacrimile reci

Nici vantul care ma loveste peste fata

Nici ultima suflare

Nici ultima scrisoare

Nici ultima imbratisare

Nici ultimul ramas bun

Nici floarea uscata

Nici magnetii de frigider

Nici ceasul de noptiera

Nici clatitele cu dulceata

Nici sarutul unei zile de vara

Nici confesiunile mele.

Am o confesiune de facut.

“nici nu imi amintesc cum am incetat sa fiu, sa fim...”

Film

"I now spend most of my time not looking forwards but looking back at what happened to us."

Viata in imagini de orice fel

 

Uneori timpul ne fura si ne plimba pe strazi goale, ne conduce catre sali de cinema si ne lasa acolo, absorbiti in povesti si simple cuvinte. Avem inima grea si o purtam zi de zi in pieptul nostru. Sunt zile in care hoinarim in oras si ne amestecam printre oameni si printre vorbele lor. Si pentru ca ne lasam purtati de orisice ne trezim la finele unei ecranizari, un ecran mare si intunecat si nu-ti mai amintesti nimic. Filmul se incheie aici si inima ti-e inca grea; tu vrei sa te ridici si sa pleci spre casa, sa-ti odihnesti inima pe perne moi si cearceafuri maldare, dar replicile nu te lasa sa fugi. Te urmaresc si te pandesc chiar si in vise. Seara, iti pasesc tiptil la ureche si iti soptesc lucruri mari, vise la care nici nu ai visat. Te ademenesc si te ispitesc; esti ale lor, cuvintele, te-au prefacut, te-au rupt de o realitate grea, dar care era a ta. Acum ce ai? Porti simple replici pe palme, iar noi stim cu totii, cuvintele nu inseamna nimic, decat atunci cand faci ceva cu ele.

            M-am pierdut si eu in sali de cinema si poate ca nu ar fi trebuit. Poate pentru ca inima imi era prea grea am lasat-o acolo. Acum revin si revin in locuri pe care le-am mai vizitat doar pentru a o regasi. Ecranizare cu ecranizare, parca si visele-mi pierd usor. Pleaca si ele intr-o lume simpla, fara emotii vii, cu ecrane plate si lumini poate prea stridente.

            Fara emotii, batai de inimi si vise ramanem doar oameni naivi si poate prosti. Si poate ca asta si vroia el, cinematograful, se ni le ia pe ascuns, se la inclesteze intre usile sale mari si grele.

            Uneori, cinematograful ne joaca. Si noi am fost aceia care, slabi si creduli, am dat la schimb pe cuvinte un lucru insemnat, am dat un suflet. Sa-l recastigi este greu. Poate vom incepe chiar din noaptea asta fara stele; cand privirea noastra le va cauta, sa nu ne lasam ispititi de cuvintele unui cinematograf intunecat si parasit. In noaptea asta fara stele, voi citi cuvinte de pe pagini scrijelite cu povesti si vise si sclipiri si stropi si batai de inimi.

            Uneori cinematograful ne cuprinde emotiile vii in pumnii sai tapetati in imagini; ramai doar cu cuvinte si cu replici fara sens, domnule actor.        

Lista

O sa pun laolalta cifrele, visele si fericirea, in acelasi buzunar, intr-un cantec, poate o scrisoare, dupa o perdea, pe o strada sau poate in mine, poate in tine.

si eu exist, aici, acum

S-a stins lumanarea

 

Daca arzi lumanari galbene si gusti din cuvintele altora, eu raman fara flori portocalii in cartile de matematica. Daca le porti amintirile lor pe trupul tau, eu raman fara atingeri calde pe gat, in podul palmei mele, pe varfurile degetelor. Daca le daruiesti lor sarutul tau, eu raman fara vise noaptea si fara soare dimineata. Daca asculti ritmul inimii lor, eu il uit pe al meu in spatele rafturilor de carti. Daca nu ma mai stii, eu nu te mai stiu nici eu. 

Un foc, te rog, s-aprind din nou flacara.

Este abia inceputul

 Eu am parul nins, iar tu o scrisoare de la mine pe mana dreapta. Ma incalzesti cu zambetul tau si razi de mine, eu tremur mereu. Scrisoarea asta pe care am inceput-o azi pe mana ta dreapta este neterminata. Nu am stiut prea bine ce cuvinte iti picteaza tie visele dar am incercat sa ti le aduc pe buze, sa imi spui despre ele. Scrisoarea asta abia am inceput-o, stiu ca ai ras, te-ai mirat de culoarea verde cu care ti-am manjit incheietura si m-ai intrebat cand va fi gata scrisa, cand o sa incetez cu jocurile astea murdare. “Ce-i cu asta?”, ma intrebi si eu iti spun “este abia inceputul”. Ascunzi literele scrijelite de mine sub maneca si le pastrezi pentru tine, doar eu mai stiu de ele. Acum trebuie sa pleci, s-a facut tarziu, ziua se incheie si eu nu apuc sa-ti spun si ultimele cuvinte, cele de la revedere. Eziti chiar cand vrei sa pleci, “doar atat ai sa-mi scrii?”, “de cate maini am nevoie ca sa termini cu literele tale?”. Te privesc in timp ce imi razi a mia oara si te indepartezi. Privesc cum in mainile mele sta culoarea si te mai strig o data: “voi avea nevoie si de gat” si tot ce sper eu este ca m-ai auzit.