Renastem prin limite

As fi vrut sa fac acele “multe lucruri” mai devreme. Acum, chiar nu imi pasa de limite sau de pielea mea impartita pe straturi. As fi vrut sa ii iubesc asa cum meritau pe oamenii din viata mea. Imi pare rau, poate nu am dat ce este mai bun din mine, am incercat si am esuat. Viata mea, in acest moment, se imparte in doua segmente frumoase, in ce a fost si ce este. Nu zic ce va fi pentru ca nici eu nu stiu care este urmatorul meu pas. Imi numesc viata o dreapta frumoasa pentru ca, pentru ca, ei bine, nu stiu, dar sa presupunem ca asa va si fi. O linie continua, sa ma conduca spre infinit, sa tindem la el, sa crestem, sa depasim cuvinte si cifre, sa le amplificam cu sarutari si lacrimi, sa le amestecam in emotii si ganduri ascunde, sa le spunem: nedeterminari.

Daca dormi

Si daca dormi promit ca n-am sa te scol sa-ti spun cum ma sperie copacii astia mari si albi. Ma infioara si ma gadila pe gat, pe sira fara nici un cuvant, stau asa rastigniti catre vazduh si parca imi privesc orisicare miscare. Strada este goala, am ramas doar eu, ei si ploaia. Nici ploaia nu mai este cum a fost odata. Ploaia ma ploua cand cu tine si acum ma ploua singura; te astept, sa apari de dupa poarta asta mare dar tu ramai de cealalta parte si nici macar nu pleci din umbra locului ca sa te vad si pe tine speriat de pustiu si frig; dar poate tu dormi. Daca pe tine nu te ploua de partea cealalta? Asteapta-ma, sa vin si eu, sa stau ferita de ploaia de gheata a copacilor albi.

Locul tau

Priveste in jurul tau. Ce vezi? Doar niste obiecte? Nu cred, e o adevarata jungla pe aici. Pasesc cu grija printre ganduri, arome, zambete, cuvinte rasturnate si sentimente de toate felurile, simt un miros neobisnuit, de vechi amestecat cu putin de nou, dar doar putin. Nu stiu cum ai lasat in urma ta toata dezordinea asta. Atatea lucruri, vad si niste culori, dar au palit, nu mai ard la fel de puternic in razele inimii, ce le-ai facut? Uite, iti promit ceva. Promit sa readuc putina ordine, pace si liniste pe aici, doar sa imi promiti si tu ceva. Lasa-ma sa vin si eu cu amintirile mele, bine? Nu o sa-ti ocup mult spatiu. O sa luminez si o sa dau culoare locului asta, o sa pictez amintiri cu noul meu set de pensule, o sa-ti pasesc tiptil si in intuneric printre rafturile pline de cuvinte pierdute, o sa increstez cu varfurile unghiilor mele pe peretii tai, doar sa nu doara, o sa increstez in clipe pe care sa nu le uiti, sa le incui aici, intre usi si pereti, cu lacate si cuvinte magice. O sa impart ce am cu tine. Tot ce vreau sa stiu este ca acest loc nu va ajunge la fel ca acum, ci chiar si nelocuit, sa inchida in el ce am adunat noi in tot acest timp. Vreau sa stiu ca  ...

In liniste

Ai o clipa sa iti lasi sufletul sa il completeze pe al meu? Adica stii si tu ca atunci cand ele se intalnesc corpurile noastre n-au scapare. Si nu stiu ce se ascunde intre sufletele noastre, dar simt cum ma agata de tine si de inima ta. Cu fiecare seara care trece, sufletul meu tanjeste dupa al tau; eu ii zic sa taca si el nu ma asculta, imi povesteste de locurile pe care le viziteaza cand il intalneste pe al tau. Ii zic sa doarma, sa nu viseze, stiu eu ca mai devreme sau mai tarziu o sa se intoarca la mine plangand, iar eu, un simplu corp, cum sa il ajut sa isi inlature durerea? Sufletul nu asculta, se lasa pe palma ta si iti asculta vocea. Este atat de liniste in suflet incat incep sa-mi aud bataile inimii. Ma foiesc, ma indepartez, cum sa le auzi? Ar insemna ca iti las chiar si inima tie, si nu pot face asta, nu? Cum plec asa si imi intorc spatele, aud o bataie. Este inima ta. Sufletul imi sopteste in vene, pe buze, pe sira spinarii, ma trimite inapoi la tine. “Noi, suflete mici, legam o inima de alta si sangele curge acum printr-una singura.”

text vechi

Am crescut intr-un spirit frumos, am un suflet stralucitor, cu flori si lumini de licurici si cuvinte magice increstate in piele.  Rad pentru fiecare clipa si rad cu fiecare secunda, dansez pe aceleasi melodii si te tin de mana in timp ce zambesc si iti luminez inima. Si te iubesc pentru ca m-ai crescut asa. Palatul asta de cristal a fost intotdeauna casa mea. Dar nu a fost unul oarecare in care fetele mici si tinere stau inchise, eu am iesit si mi-am incalzit pielea la soare si am simtit mirosul de flori si am vizitat si alte castele de cristal si alte inimi si am vazut si alte stele decat pe cele pe care mi le aratai tu doar cu o aruncare de cuvant. Si am dansat pe talpile goale si reci, am iubit pe o inima plina ce se insira in fata mea ca o ata de paianjen frumos. Si m-am ascuns sub cearceafuri albe si am fugit cand ti-am stricat inima. Si m-ai iertat la fel de repede, mi-ai spus sa nu fug, sunt in siguranta cu tine si ca ma intelegi, teama imi vroia doar raul. Si iti multumesc pentru clatitele din diminetile de duminica si pentru ca m-ai invat sa desenez zambete pe zmee si sa le inalt in vazduh.  Si m-ai invatat sa cladesc castele imense de nisip si sa le daram intr-un suflet, dar mi-ai spus sa le salvez steagul caci el este inima lor si sa-l protejez in buzunarele mele calde, sa il ascund intr-un cufar fermecat.  Si am invatat sa prindem vise din zbor, sa le capturam si sa le dam drumul doar cand am crescut indeajuns sa stiu ca visele mele nu mai poarta aripi ci au propriile lor inimi aici pe pamant.

Te iubesc pentru ca am invatat de doua ori sa pasesc alaturi de tine, si pentru ca desi stii ca sunt rea tu inca crezi in lumina mea.

Te iubesc, te iubesc pentru ca tehnic vorbind, eu am fost tu si tu ai fost eu.

Te iubesc pentru ca tehnic vorbind eu am crescut pe cantecele tale de chitara.

" I'm standing at the edge of forever, at the start of whatever.

I'm shouting love at the world. "

sambata, zi de desene animate si cereale si zambete.