Eu nu sunt nici picatura de ploaie
Nici ultima raza de soare
Nici prima frunza cazuta
Nici aroma ceaiului fierbinte
Nici soarele zilelor de vara
Nici cartea ta preferata
Nici amintirea ta de mic copil
Nici primul zambet
Nici adierea diminetii
Nici rafturile prafuite
Nici scrisoarea de ramas bun
Nici floarea mica si alba
Nici cercul tau
Nici iesirea din metrou
Nici gustul berii amare
Nici zgomotul asurzitor
Nici steaua ta norocoasa
Nici frisca spumoasa
Nici fumul de tigara
Nici restul de cafea neagra
Nici cerul fara stele
Nici primul fulg de nea
Nici luminitele de craciun
Nici lumanarile parfumate
Nici ceainicele ciobite
Nici cestile de cafea
Nici dimineata racoroasa
Nici trupul dezgolit
Nici dimineata de dupa dragoste
Nici laleaua rosie
Nici semnul de carte
Nici usa din dos a casei
Nici foaia unui scriitor
Nici pensula artistului
Nici plimbarile lungi in noapte
Nici telefoanele tarzii
Nici cerealele cu ciocolata
Nici desenele din zori
Nici haina ta moale
Nici plaja pustie
Nici baia fierbinte
Nici gustul capsunilor
Nici mirosul foitelor de cirese
Nici atingerea buzelor timide
Nici mainile calde
Nici imbratisarea de revedere
Nici amintirea zilelor de vara
Nici omleta de dimineata
Nici romantica incurabila
Nici pielea ta pe care o doresc
Nici artistul inconfundabil
Nici impiedicata perfecta
Nici cea mai rea
Nici ochii tai in cinci culori
Nici fluturele calator
Nici lacrimile reci
Nici vantul care ma loveste peste fata
Nici ultima suflare
Nici ultima scrisoare
Nici ultima imbratisare
Nici ultimul ramas bun
Nici floarea uscata
Nici magnetii de frigider
Nici ceasul de noptiera
Nici clatitele cu dulceata
Nici sarutul unei zile de vara
Nici confesiunile mele.
Am o confesiune de facut.
“nici nu imi amintesc cum am incetat sa fiu, sa fim...”
Ce frumos :].
ReplyDelete