Dragul meu poet, trebuie sa iti spun si nu pot. Ma gandesc ca nu vei intelege si ca o sa te ranesc, dar trebuie zis ce e de zis. Nu imi plac poeziile, si nu ca nu imi plac ale tale, dar nu imi plac in general, chiar deloc. M-ai pacalit cu prima ta poezie de Universitate si cand treceam pe acolo mereu o luam pe acelasi drum de artist, calcam in rime si ii priveam uimita pe oameni de parca purtau epitete pe cap. Doar ca acum si cu Craciunul asta, mi-a cam trecut nebunia. Visez mai putin in vorbele tale de poezie si traiesc mai mult in povestile mele si cantecele lui. Ti-am spus? Am fugit cu un pianist. Te sarut, imi va fi dor de tine.
One day you fall for this boy. And he touches you with his fingers. And he burns holes in your skin with his mouth. And it hurts when you look at him. And it hurts when you don’t. And it feels like someone’s cut you open with a jagged piece of glass.
ReplyDelete