Ioana de la arhitectura se aseaza mereu langa mine sau mai degraba eu langa ea. Deseneaza frumos si pentru nimeni, doar pentru ea. Isi roade unghiile incet in timp ce priveste foaia din fata ei si gandeste un mic plan. Apoi priveste in jur, Ioana de la arhitectura cunoaste secretul tuturor si pe cel al desenului, le stie chiar si pe cele mai nestiute. Dar de fapt ea nu stie nimic, stie doar ca iubeste ceea ce face.
Ioana de la arhiectura ia creionul in mana si schiteaza. Acum ea este doar Ioana, si Ioana deseneaza, deseneaza, deseneaza...
No comments:
Post a Comment