Uneori avem nevoie de mici escapade din lumile noastre prea neîncăpătoare și aglomerate. Avem nevoie de emoții și mici sclipiri de bucurie. Și sclipirile le găsești, pe străzile vechi ale Bucureștiului și în sălile lui de cinema. Te așezi comfortabil în fața unui ecran plat și lipsit de farmecul unei emoții vii. Și apoi începe; pentru o secundă totul este iluminat în fața ochilor tăi, magia prinde culoare și formă și câteva note muzicale presărate pe aici și pe acolo. Filmul se derulează. Și poate că asta ne și place; să jucăm timpul pe degete, să derulăm clipe înainte și înapoi. Așa facem cu toții, fugim de lumea obosită și ne ascundem în săli de cinema; sperăm ca micile râsete și scurtele priviri printre secvențe și secvențe de film să ne aducă un pic de bucurie în suflet și un strop de ardoare în inimă.
M-am ascuns și eu în săli de cinema și mi-am amestecat oboseala în lumina obscură, mi-am prefăcut privirile obosite în zâmbete și râsete, mi-am pierdut grijile printre scaunele moi ale cinematografului, printre replici și scene și m-am invăluit în liniște, în emoție și puțin mister. Am lăsat ca fiecare clipă de dramă, fiecare sperietură de groază, fiecare teamă de mister, fiecare bătaie de inimă să prindă viață în ochii mei și să se joace pe pielea mea, pe umeri, pe palme, în vârfurile degetelor, să-mi tresară inima numai.
În cinematografe am renăscut în foc și soare, am supraviețuit și am adormit liniștită într-un câmp de flori, am zburat pe note muzicale, am căzut în cerul cu stele, am pierdut și poate am câștigat, am iubit și poate am plâns, am îndrăznit și poate m-am sfiit. Și pentru toate aceste lucruri ce ne construiesc încet încet o lume nouă am dat în schimb un lucru mărunt, am dat un ban. Și poate ca să zbor am dat doi bani, dar nimic nu s-ar compara cu senzația de libertate deplină și emoția de a trăi ceva ce nu îți aparține, de a trăi peste stele, fluturi și mări fără fund, așa că am dat chiar și trei bani; pentru mine au fost un nimic.
Uneori nu avem nevoie decât de un scaun comfortabil, o minte liberă, un ecran și o inimă tânără.
No comments:
Post a Comment