Ma intreb daca, ma intreb daca am ajuns la locul de unde o pot lua de la capat. Aici este? Locul cu mic dejunuri in gara si cafele impartite? Incep sa cred ca da, am ajuns la un nou inceput. Am umblat azi prin frig si am avut indeajuns timp sa ma gandesc la cum imi pot porni viata din loc. M-am oprit de multe ori la semafoare luminoase, m-am ghidat dupa faruri de masini si dupa voci de oameni. Mi-am amintit de sarutarile de noapte buna, de luminile de la Institutul Francez, de serile de toamna, de mirosul pielii maslinii, de zilele fericite de luni, mi-am amintit cum noi nu aveam nevoie de un nou inceput ca sa ne trezim a doua zi fericiti si sa o luam de la capat cu zambetul pe buze. Dupa atatea imagini si imagini, mirosuri, senzatii si sperante retraite am realizat ca inceputurile noi se invechesc si ele, dar ca sunt mai bune cu biscuiti, vanilie si cafea.
No comments:
Post a Comment