Inima, asa cum esti

Ce simt acum nu imi alina sufletul, golul din piept este prea mare ca sa il acopar cu doua maini. Stiu ca nu ar trebui sa rascolesc trecutul, dar imi este dor de noi. Imi este dor de vechea eu, de curajul care imi fierbea in trup si de zambetul care nu-mi parasea nici pentru o clipita buzele. Recunosc, dupa tot acest timp am realizat ca acum esti doar o bucata de trecut, dar nu pot sa te las asa. Am nevoie de tine si tu nu asculti. Stii si tu ca de cand au inceput ploile vremea noastra a trecut. Nu-mi vine sa cred ca te-am pierdut. Am lasat rafale de vant si picaturi din nori sa mi te fure. Tu ma cunosti cel mai bine, nu este loc de orgoliu in mine, niciodata nu a fost. Poate ca nu fac bine, dar te chem, vino. Nu stiu daca obrajii mei mai rezista sub framantarea catorva lacrimi sau daca se vor prabusi in timp ce ele se scurg lent si lasa rani adanci. Dar tu mi-ai spus candva demult ca uneori trebuie sa risti. Asa ca uite, te primesc cu bratele deschise din nou in suflet. Te rog, intunericul vine si nu pot infrunta frigul de una singura. Am nevoie de caldura ta.

Imi este dor de tine, inima. Chiar imi este.
Te vreau inapoi asa cum esti, bucata de trecut.