In liniste

Ai o clipa sa iti lasi sufletul sa il completeze pe al meu? Adica stii si tu ca atunci cand ele se intalnesc corpurile noastre n-au scapare. Si nu stiu ce se ascunde intre sufletele noastre, dar simt cum ma agata de tine si de inima ta. Cu fiecare seara care trece, sufletul meu tanjeste dupa al tau; eu ii zic sa taca si el nu ma asculta, imi povesteste de locurile pe care le viziteaza cand il intalneste pe al tau. Ii zic sa doarma, sa nu viseze, stiu eu ca mai devreme sau mai tarziu o sa se intoarca la mine plangand, iar eu, un simplu corp, cum sa il ajut sa isi inlature durerea? Sufletul nu asculta, se lasa pe palma ta si iti asculta vocea. Este atat de liniste in suflet incat incep sa-mi aud bataile inimii. Ma foiesc, ma indepartez, cum sa le auzi? Ar insemna ca iti las chiar si inima tie, si nu pot face asta, nu? Cum plec asa si imi intorc spatele, aud o bataie. Este inima ta. Sufletul imi sopteste in vene, pe buze, pe sira spinarii, ma trimite inapoi la tine. “Noi, suflete mici, legam o inima de alta si sangele curge acum printr-una singura.”

text vechi