O scriitoare care citeste

Imi place sa scriu, cu asta ma ocup, dar mai mult imi place sa citesc. Si poate daca as fi o scriitoare adevarata nu as recunoaste asta, sau as zice ca a citi si a scrie sunt doua acte ce se completeaza sau ce se anuleaza reciproc. Dar am spus-o: imi place mai mult sa citesc. Nu este atat de ciudat? Imi plac lumile construite de mintile incolacite si imbelsugate ale altor oameni si nu o lume zidita de propria-mi minte. Nu as avea un motiv bine intemeiat, dar ma gandesc ca imi este mai usor asa, sa cunosc lumile altora. Ce se ascunde in mintile lor intunecate numai ei stiu, dar cand citesc descopar o mica parte a ceea ce pare a se ascunde inlauntru. Uneori nu inteleg, alteori tremur de emotie, alteori visez in liniste, dar aceste lumi noi si mici ma ajuta sa descopar si sa zidesc  pas cu pas o lume a mea. Si o descopar cand scriu, dar am realizat ca imi este mai usor sa eliberez fantezia prin povestile altora. Traiesc prin lumile lor, respir cuvintele lor insirate pe pagini si imi hranesc sufletul cu freamatul spiritului cartii lor. Daca as fi o scriitoare adevarata, acum as sta la biroul meu din lemn masiv, si in timp ce as asculta muzica lui Richter as compune cu note muzicale cuvinte magice care sa iti inlature nelinistea si sa iti potoleasca setea de agitatie citadina. Dar nu stau si scriu la biroul meu din lemn masiv, poate nu este inca momentul, poate ca povestea mea inca nu s-a incheiat, iar tot ce imi ramane de facut este sa astept clipa finala, cuvintele de incheiere, ramas bunul, ceva. Sunt o scriitoare care citeste, o scriitoare ce are nevoie de un dram de sclipire si de noroc, norocul ca acel ceva mult asteptat sa ma gaseasca si sa-mi elibereze suflul creator. Pana atunci asadar, traiesc putin cate putin din suflul altor scriitori si invat si invat si citesc si ascult. Si poate intr-o buna zi, un alt scriitor care citeste va asculta si el cantecul din povestea mea si va intelege si isi va gasi si el un cantec pentru povestea sa.

Max Richter - Autum Music