Daca te vezi

 

Tu ramai o oglinda. Eu ma vad in tine, dar tu nu te vezi in mine. Reflexia mea, o privesc si nici eu nu o mai recunosc, persoana aceea este plina de viata si de zambete, in timp ce eu, cea reala, pierd picaturi de viata din mine la fiecare rafala de iarna. Nu stiu exact ce sunt acum, ce simt, as vrea sa pot stii. Ma gandesc ca tu, o oglinda, mi-ai furat toate lucrurile pe care eu le pretuiam inainte sa ma privesc in tine. Mi le-ai furat cand te-au lovit razele soarelui si au reflectat in mine si  mi-au traversat pieptul si au ajuns la capat, acolo. Apoi, cand soarele nu a mai ars, razele s-au retras si in drumul lor inapoi mi-au agatat si mi-au luat cu ele cuvinte si amintiri cu oameni si locuri pe care le pastram. Si tu nu recunosti nimic din ce ai facut, ba chiar taci si nu imi vorbesti, esti doar o oglinda. Imaginea ta, ea aproape nici nu mai exista, forma corpului tau, mirosul tau, privirea ta palesc cu fiecare dimineata in care ma privesc in alte oglinzi. Intr-o zi stratul asta de oglinda o sa dispara, iar eu nu ma voi mai vedea in tine. Si daca imi pare rau ca nu voi mai face asta, nu imi pare rau in schimb ca te voi zari pe tine. Doar ca atunci nu vei fi la fel, vei fi un strain. Asta, asta este un alt lucru...