Eu nu sunt

Eu nu sunt nici picatura de ploaie

Nici ultima raza de soare

Nici prima frunza cazuta

Nici aroma ceaiului fierbinte

Nici soarele zilelor de vara

Nici cartea ta preferata

Nici amintirea ta de mic copil

Nici primul zambet

Nici adierea diminetii

Nici rafturile prafuite

Nici scrisoarea de ramas bun

Nici floarea mica si alba

Nici cercul tau

Nici iesirea din metrou

Nici gustul berii amare

Nici zgomotul asurzitor

Nici steaua ta norocoasa

Nici frisca spumoasa

Nici fumul de tigara

Nici restul de cafea neagra

Nici cerul fara stele

Nici primul fulg de nea

Nici luminitele de craciun

Nici lumanarile parfumate

Nici ceainicele ciobite

Nici cestile de cafea

Nici dimineata racoroasa

Nici trupul dezgolit

Nici dimineata de dupa dragoste

Nici laleaua rosie

Nici semnul de carte

Nici usa din dos a casei

Nici foaia unui scriitor

Nici pensula artistului

Nici plimbarile lungi in noapte

Nici telefoanele tarzii

Nici cerealele cu ciocolata

Nici desenele din zori

Nici haina ta moale

Nici plaja pustie

Nici baia fierbinte

Nici gustul capsunilor

Nici mirosul foitelor de cirese

Nici atingerea buzelor timide

Nici mainile calde

Nici imbratisarea de revedere

Nici amintirea zilelor de vara

Nici omleta de dimineata

Nici romantica incurabila

Nici pielea ta pe care o doresc

Nici artistul inconfundabil

Nici impiedicata perfecta

Nici cea mai rea

Nici ochii tai in cinci culori

Nici fluturele calator

Nici lacrimile reci

Nici vantul care ma loveste peste fata

Nici ultima suflare

Nici ultima scrisoare

Nici ultima imbratisare

Nici ultimul ramas bun

Nici floarea uscata

Nici magnetii de frigider

Nici ceasul de noptiera

Nici clatitele cu dulceata

Nici sarutul unei zile de vara

Nici confesiunile mele.

Am o confesiune de facut.

“nici nu imi amintesc cum am incetat sa fiu, sa fim...”